Nicolae Botgros Adriana Antoni - Dorul de copilarie 2010
Nicolae Botgros - Batuta
Lautarii - Orchestra Lautarii din Chisinau dirijor Nicolae Botgros
Hai, hai dorule hai - Nicolae Botgros si Lautarii din Chisinau
Nicolae Botgros - Tananica
Nicolae Botgros - Melodie Lautareasca
Nicolae Botgros - Hora
Nicolae Botgros - In jurul lumii
Nicolae Botgros-Hora mare
NICOLAE BOTGROS - SARBA
NICOLAE BOTGROS-HORA DE ASCULTARE A LUI VASILE PANDELESCU
Nicolae Botgros - Dor de casa
NICOLAE BOTGROS - SARBA LUI TRIGUBE
Despre Nicolae Botgros:
Artist al Poporului, Cavaler al Ordinului Republicii, Nicolae Botgros nu are nevoie de nici o prezentare. Un geniu al muzicii moldovenesti, un virtuos al vioarei. El este incununarea tuturor artistilor, o simbioza perfecta intre talent si profesionalism. Nicolae Botgros, cunoscut deopotriva ca dirijor si violonist de exceptie, dispune de o sensibilitate remarcabila, virtuozitatea si tehnica exceptionala de interpretare confirmindu-i virtuti innascute, dar si acumulate pe parcursul studiilor academice de specialitate, fiind supranumit „vioara nepereche” sau „poetul viorii“. Avenit în muzică din tagma lăutarilor vechi, pentru care poartă mereu un respect deosebit şi în onoarea cărora a iniţiat acum un an o acţiune de binefacere „De neamul lăutarilor” – pentru a colecta mijloace întru ajutorarea celor rămaşi în uitare şi care o duc greu, precum şi în scopul ridicării de monumente celor plecaţi la cele veşnice. Maestrul îşi aminteşte cu emoţie cum în copilărie, în curtea casei sale, se adunau toţi lăutarii care plecau la nunţi, cum maică-sa îi servea cu zeamă şi mămăligă. Cum după aceea muzicanţii îi ziceau cîte o sîrbă, o horă, o corăghească şi-un marş, drept mulţumire, îşi împachetau instrumentele, îngenuncheau şi ziceau o rugăciune. Şi cum ieşeau mai apoi pe poartă, cu un aer plin de demnitate, de ziceai că merg la întîlniri cu cei mai mari şefi de state. „După trei zile, cînd terminau nunţile, îşi aminteşte N. Botgros, ajungeau în marginea satului, cîntau marşul ca să audă mama că ei vin. Pînă ajungeau, mămăliga era gata. Mîncau, apoi puneau doba în mijloc şi toţi banii cîştigaţi pe ea, îi împărţeau frăţeşte, mai beau un ulcior cu vin, cîntau iar o sîrbă, o horă, o bătută şi un marş şi plecau acasă fericiţi.”
Din 1973 e alături de „Lăutarii”, încît astăzi nu-i mai poţi concepe separat. Au creat împreună un gigantic Arbore al muzicii noastre populare, ramurile căruia îngînă cele mai alese şi fără de pereche trăiri muzicale moldovenesti.